Răstignirea, punctul culminant al slavei lui Cristos
Ștefan CornuPunctul cel mai înalt, punctul culminant al măreției și al slavei lui Cristos este răstignirea, crucificarea.
Ștefan Cornu este pastor la Biserica Adonai București.
Alte resurse
Mielul lui Dumnezeu, Regele care va veni
Leul din Iuda este singurul care are autoritatea și controlul asupra istoriei. Cum a învins El asupra puterii întunericului și a păcatului? Leul a ieșit victorios prin tactica mielului.
Necesitatea unei jertfe reale
Gândiți-vă la faptul că atunci când Isus ratifică legământul acesta tu nu trebuie să mori, nu trebuie să participi în niciun fel cu absolut nimic - să aduci nu știu ce lucruri ca să poți participa în legământul acesta - ci realmente beneficiezi de el. Este un mare har care ți s-a făcut. Dar, dragilor, o persoană a trebui să moară ca noi să beneficiem de toate lucrurile acestea. Și nu orice persoană: Creatorul! Cel care ne-a creat. Isus este Creatorul, este Cel care ne-a creat, și El a trebuit să moară ca noi să avem parte de lucrurile acestea. Nu le luați cu ușurință! Bucurați-vă de ele și fiți recunoscători pentru ele în fiecare zi, gândiți-vă și meditați la ele!
Crucea, lauda credinciosului
Hristos a venit ca să mântuiască tot ce era pierdut. Și aceasta este frumusețea Evangheliei. Frumusețea Evangheliei pe care ne-o redă Pavel foarte bine în scrierea aceasta și nu numai în scrierea aceasta. El spunea cu altă ocazie: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari. Iar voi, datorită Lui, sunteți în Hristos Isus, care a devenit pentru noi dreptate, sfințire și răscumpărare, pentru ca, așa cum este scris, „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.”. Acesta este mesajul central al scrierii lui Pavel către Galateni: Crucea, lauda credinciosului. [...] Harul nu se referă doar la favoarea aceasta nemeritată a lui Dumnezeu, ci de asemenea și la puterea aceasta de transformare. Harul este cel care ne mântuiește și harul este cel care ne transformă mai mult după chipul și asemănarea lui Isus. Iar pacea aceasta a lui Dumnezeu vine tocmai ca rezultat al harului Lui. Cu adevărat, harul și pacea sunt daruri ale lui Dumnezeu. Ele sunt oferite de Tatăl Domnului nostru Isus Hristos și această pace de care se bucură credincioșii Noului legământ este tocmai împlinirea profeției din Ezechiel 37:26. Noul legământ este un legământ de pace, pentru că este un legământ al harului. Și trebuie să ne bucurăm de asta. [...] Harul și pacea izvorăsc din crucea lui Isus, care a suferit în locul credincioșilor, ca să primească iertarea păcatelor. Și acesta este adevărul pe care trebuie să și-l reamintească cei din Galatia și atunci când o să facă lucrul acesta nu vor mai fi atrași de circumcizie și de celelalte lucruri. În momentul în care uiți de crucea lui Isus, orice ispită este foarte mare, orice încercare e aproape imposibil de depășit. Avem probleme în viața noastră spirituală de cele mai multe ori tocmai pentru că uităm de crucea lui Isus. Avem probleme cu noi înșine de foarte multe ori tocmai pentru că uităm că am fost iertați prin crucea lui Isus. Vă dați seama, dacă în fiecare zi am celebra și ne-am aduce aminte și am sărbători și ne-am bucura de crucea lui Isus și de Evanghelie, cum ar fi viețile noastre? Libertatea în care am trăi, modul în care ne-am bucura de prezența Duhului Sfânt... Cum ar arăta bisericile evanghelice dacă mai mulți oameni ar trăi în felul acesta!?!
De ce a murit Isus?
„Isus a murit urmărind un scop precis. Pentru că tot ceea ce Dumnezeu face urmează un scop pe care El îl are și pe care l-a alcătuit în El Însuși. Arminius a spus că: „Dumnezeu a avut un gând și o voință de a face bine rasei umane. Dar nu i-a putut face bine din cauza păcatului. Dreptatea Lui îi stătea în cale. De aceea L-a trimis pe Hristos, pentru a înlătura obstacolul, pentru ca astfel să se îndure.” Această teorie a lui Arminius nu face nimic altceva decât să reducă lucrarea lui Isus la un experiment costisitor care POATE va avea succes. Această teorie conține o condiție în ea. Pentru ca lucrarea lui Isus să aibă succes, omul trebuie să creadă. Serios? Asta înseamnă că acel păcătos Îl umple de faimă și de succes pe Isus. Sunt mulți care s-ar grăbi să afirme că Arminius are dreptate; dar știți ce spune teoria lui cu alte cuvinte: dacă îl primești pe Isus, atunci El a murit pentru tine; dacă nu, atunci nu a murit pentru tine. Fapta păcătosului face posibil succesul lui Isus. Gândiți-vă! Dacă omul nu crede și moare, înseamnă că e clar că Isus nu a plătit pentru el. Dacă nu moare (spiritual) înseamnă că a crezut, înseamnă că Isus a murit pentru el (sună a jertfă limitată, domnule Arminius, precum calviniștii). Dacă spunem: a avut putere, dar lipsa credinței a făcut-o ineficientă… nu spunem de fapt că ea este ineficientă? Să fim serioși! Nu se poate ca cineva să moară, deși Isus a plătit pentru el… Ce putere ar mai avea atunci sângele lui Isus? Cât de diferit sună afirmația lui Pavel din Romani 9: „Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“? Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?” John Piper spunea că „Binele nostru vine din faptul că Dumnezeu își iubește gloria în mod infinit.” Dumnezeu nu e ca și cum nu ar avea glorie și caută o glorie. Nu, El e glorios. Și tot ceea ce se întâmplă se întâmplă pentru ceea ce El este deja. Noi nu putem să adăugăm ceva la Dumnezeu, să spunem că Dumnezeu Își ia mai multă glorie acum. Nu. Dumnezeu are toată gloria. Gloria lui Dumnezeu este manifestarea acestei superiorități și desărvârșiri a lui Dumnezeu care este intrinsecă. Isus a căutat tot timpul această glorie a Tatălui.”
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.