Lună: martie 2017
Epistola către Filipeni – Privire de ansamblu
„Se spune de foarte multe ori că această carte către Filipeni are ca temă bucuria, însă părerea mea este că bucuria izvorăște din alte valori și din alte lucruri despre care apostolul Pavel vorbește. De exemplu, bucuria nu poate să stea împreună cu legalismul, lucru despre care apostolul vorbește în capitolul 3. Bucuria nu poate să stea alături de atitudini de invidie și de spirit de competiție și de căutare doar a foloaselor tale, iar lucrul acesta este abordat în toată cartea și cred că este una din temele principale ale cărții. Se găsește lucrul aceasta în capitolul 1; apoi în capitolul 2 se vorbește de atitudinea pe care Domnul Isus a avut-o și a fost diferită de aceasta atitudine, după care vorbește spre sfârșitul capitolului 2 despre Timotei și Epafrodit, care de asemenea au dat dovadă de o altfel de atitudine. În capitolul 3 vorbește despre adevărata dreptate care vine din Hristos și pe baza înțelegerii acestui lucru vine și bucuria. Capitolul 4 se încheie cu o trecere în revistă a colaborării în lucrare dintre biserica din Filipi și apostolul Pavel, și se vede izvorând și de acolo bucurie.” (Florin Mereuță, 5 martie 2017)
Isus, superior în umanitatea Lui (II)
Această strânsă legătură dintre Isus și fiii oamenilor (sau dintre Cel ce sfințește și cei sfințiți) e văzută tocmai prin faptul că Acestuia nu-i este rușine de ei. Acum, aspectul acesta nu este singular - în capitolul 11 se spune că „lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ai Lui”. Lui nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău - și tu tot timpul te întrebi: „Oare L-am întristat pe Dumnezeu? Astăzi Dumnezeu nu a zâmbit peste mine!” Lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău. Ba mai mult, se laudă cu lucrul acesta. În momentul în care Dumnezeu nu ar mai zâmbi așa mult peste mine și peste viața mea, înseamnă că eu stau înaintea lui Dumnezeu prin propria mea neprihănire - și atunci da, este o problemă, Dumnezeu nu prea mai zâmbește. Dar eu când stau înaintea Lui prin Hristos, Cel care a fost sfințit înainte ca eu să fiu sfințit (adică pus deoparte înainte ca eu să fiu pus deoparte), pentru că El este Cel care a murit și a dus suferința până la capăt, murind - El, Cel drept, pentru cei nedrepți - atunci sunt foarte entuziasmat de lucrul acesta. Și, Doamne, dă-mi har să întorc favoarea aceasta și mie să nu-mi fie rușine de Numele Tău!
Isus, superior lui Moise
Dragilor, la sfârșitul mesajului de astăzi nu pot să nu mă întreb în ce fel ne ațintim noi zilnic privirile la Isus și în ce fel perseverăm noi zilnic. Știți cum se câștigă o bătălie? Prin victorii mici. O bătălie mare se câștigă prin victorii micic. Nu putem să ne propunem lucruri mari fără a fi atenți la detaliile mărunte, cotidiene ale vieților nostre. Trebuie să cerem Domnului har să rămânem conectați la Isus zilnic și să perseverăm în umblarea noastră cu El, să perseverăm în cuvânt. Perseverând în cuvânt, perseverăm în cunoaștere; perseverând în cunoaștere, perseverăm în experiență; perseverând în experiență, suntem mai conectați la Isus. În felul acesta vom umbla la pas cu Duhul, mai maturi și mai încrezători. Doamne ajută!
