Lună: ianuarie 2017
Peticarul
Am văzut o priveliște tare ciudată. Am dat peste un una dintre cele mai bizare povești, o poveste ca nici o alta din viața mea, dar pentru care simțul meu de stradă și limba mea glumeață m-au pregătit. Taci copilule, taci acum și îți voi spune.
De ce nu faci ceea ce trebuie să faci?
Spre deosebire de iudeizatori, Pavel nu se înalță pe sine, ci Îl înalță pe Hristos, crucea Lui fiind motivația vieții și slujirii apostolului. Aceia care sunt dedicați legii se laudă cu ceea ce ei au realizat și cu faptele lor bune - deși nu au ascultat legea. Aceia care se laudă cu crucea își pun toată încrederea în ceea ce Hristos a făcut pentru ei și recunosc că mântuirea este în întregime a Domnului. Crucea este cea care face diferența. De ce este importantă crucea? Pentru că ea introduce o nouă creație. Vechea creație nu mai stăpânește peste cei care au fost eliberați de cruce. Cei care se laudă cu crucea înțeleg că legea nu aduce dreptate. Crucea omoară vechea persoană și introduce o nouă creație. Galateni 2:21 - Faptul că nu mai suntem sub lege, faptul că există o nouă creație, înseamnă că Hristos a murit și a murit având succes - nu a murit degeaba. Blestemul Legii a fost înlăturat atunci când Hristos, pe cruce, a luat asupra Lui blestemul (Galateni 3:13). De aceea, cei care se laudă cu crucea se bucură de această libertate față de elementele lumii și față de Lege (Galateni 4:3-5).
Cu privirea ațintită la Isus
Încă de la începuturi, viața pentru cei credincioși nu a fost ușoară. Luptele acestora au fost de naturi diferite - uneori din interiorul lor, alteori din exterior. Când vorbim despre aceste lupte exterioare pe care acești credincioși trebuiau să le ducă zilnic, ele veneau de pe două fronturi: atât de la romani, cât și de la frații lor evrei.
Isus, superior revelației trecute, a Vechiului Testament
În al patrulea volum din Narnia, „Prințul Caspian”, C.S. Lewis prezintă o întâlnire și o discuție memorabilă dintre leu, Aslan, și Lucy. Lucy, căreia îi plăcea foarte mult să se răsfețe de prezența leului, aleargă către el, îl îmbrățișează și spune: „Aslan, ești mai mare!” „O, asta din cauză că tu ai crescut, micuțo!” răspunde el. „Nu pentru că tu ești mai mare?” „Nu sunt. Însă în fiecare an în care tu crești, mă vei vedea mai mare.” După fiecare an care se scurge din viața noastră, imaginea noastră despre Hristos crește. Lucrurile pe care nu le-am văzut anul trecut, acum cinci ani, acum le vedem. Iar pe unele nu doar că le vedem, dar le înțelegem și le experimentăm în viața noastră la un nivel la care nu le-am mai experimentat poate cu ceva timp în urmă. Hristos a crescut în ochii noștri. El este același, neschimbat, însă ceea ce s-a schimbat este perspectiva noastră.
Meditarea la Evanghelie aduce transformare și bucurie
În cartea Filipeni se repetă de multe ori cuvântul „bucurie”. Însă bucuria nu este scopul final pe care apostolul Pavel îl are în vedere, ci bucuria izvorăște din ceva mai profund. Ea este un efect al lucrurilor despre care vorbește apostolul Pavel. Să fim atenți la lucrurile la care medităm. Și acest spirit de competiție, această ambiție egoistă și această îngâmfare vin tot din lucrurile la care medităm. Când ne comparăm, când gândim că celălalt face mai bine și că trebuie să câștig și eu înaintea celuilalt, aceasta nu e o atitudine corectă. Trebuie să fim așa cum suntem noi și în felul în care Dumnezeu lucrează în viața noastră, nu trebuie să impresionez pe nimeni. Nimeni nu cade deodată. Nu auzi despre cineva că a căzut în nu știu ce păcat și s-a întâmplat peste noapte. Nu s-a întâmplat peste noapte. A meditat la anumite lucruri, și-a hrănit mintea cu anumite lucruri, a permis anumite gânduri. Căderea este rezultatul lucrurilor la care am meditat, credințelor pe care le-am avut. Persoana respectivă era de mult gata să cadă, iar faptul că nu a căzut mai devreme nu a fost pentru că avea o motivație corectă sau gândurile corecte.
