An: 2016
Similitudini între liderii religioși din vremea lui Isus și cei ai vremurilor noastre
Mesajul cărții lui Matei este pentru biserică, nu pentru farisei. Noi trebuie să învățăm din lucrurile spuse despre ei. Isus atacă natura religiei false. Dacă în predica de pe munte credinciosul este învățat ce să facă, în acest pasaj credinciosul este învățat ce să nu facă. Ce fel de creștinism avem noi? E asemănător cu cel al fariseilor sau este diferit?
Venirea iminentă a lui Isus – Durerile nașterii
Cât de iminentă este a doua venire a lui Isus? Când se va întâmpla? Care vor fi semnele acestei veniri și ale sfârșitului veacurilor?
Semnul venirii Domnului – Matei 24:29-44
Noul Testament își concentrează atenția asupra revenirii lui Isus. Este o tema grea, dificilă, însă aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vorbim despre venirea Domnului și, mai mult, să anticipăm ziua V. Iar anticiparea aceasta este un antrenament zilnic, nu doar un moment al închinării și părtășiei noastre împreună.
Așteptându-L pe Domnul care întârzie să vină – Matei 24:45-25:46
Biserica trebuie să pregătească ucenici care sunt pregătiți pentru o lungă întârziere a venirii Domnului! În ce fel ne pregătim noi de venirea Domnului? Fiind administratori responsabili ai harului lui Dumnezeu! Prin slujirea altora dovedim o precupare permanentă de venirea Domnului și Împăratului nostru!
Identitatea celui credincios izvorăște din credință și se vede prin fapte
Facem ceea ce facem pentru că, în esență, suntem ceea ce suntem. Evanghelia întoarce atenția de la exterior și o îndreaptă asupra inimii. O inimă transformată va manifesta în exterior dovezi ale schimbării din interior.
Trădat și părăsit – Matei 26:1-56
Ai fost vreodată trădat și părăsit? Nu știm când vom fi părăsiți sau trădați, însă Isus știa lucrul acesta și știa cine Îl va trăda. Ce te supără pe tine încât să ajungi să-L trădezi pe Isus? Când dai bir cu fugiții? Cum te închini Domnului? Te bucuri de paharul binecuvântării sau ești sub mânia lui Dumnezeu? Isus a putut să țină în mână paharul binecuvântării pentru că urma să bea paharul mâniei lui Dumnezeu.
Între procese – Matei 26-27
Pilat a crezut că apa spală sângele. Ceea ce nu a înțeles el este că doar sângele spală sângele. Doar sângele lui Hristos spală vinovăția de pe mâinile noastre. Inocența care protestează nu salvează pe nimeni. Însă inocența care salvează este cea a lui Hristos.
O teologie biblică a învierii din morți
Credința noastră, slujirea noastră, implicarea noastră, fermitatea noastră, absolut tot ceea ce facem are la bază învierea lui Isus. Trebuie să crezi lucrul acesta și crezi lucrul acesta dacă crezi cu tărie că într-o bună zi tu vei învia din morți. Dacă nu crezi că vei învia din morți, înseamnă că Hristos nu a înviat. Foarte simplu. Învierea lui Isus nu este doar un eveniment istoric. Este aspectul care poate deveni cel mai personal și mai dulce în viața oricărui om. Nimic nu aduce nădejde în viața unui om decât această încredere în moartea și în învierea lui Isus. Omul nu are altă speranță pentru ceea ce o să se întâmple dincolo.
Unicitatea morții lui Isus
În momentul în care Isus a venit ca Mare Preot, umbrele s-au dus. Moartea lui Isus a deschis un acces proaspăt către Dumnezeu și a anulat sistemul de jertfe al Vechiului Testament și preoția. Iar când acest lucru s-a întâmplat, când Isus a ratificat Noul Legământ, Vechiul Legământ a fost abolit. În momentul în care Isus vine ca Mare Preot, El nu este doar Mare Preot, ci El este și jertfă.
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”
O zi plină de sarcini
„Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege să Îl aducă la viață pe Isus în prima zi a săptămânii. Dumnezeu este la lucru pentru ultima oară, după care Se odihnește în Hristos. În momentul în care Isus este adus la viață, planul de răscumpărare al lui Dumnezeu este, într-un anumit fel, împlinit. Împreună cu El, și noi ne odihnim atunci când credem în jertfa lui Isus. [...] Vă provoc astăzi și e o provocare pe care mi-o transmit și mie din nou și îmi aduc aminte de aspectul acesta, că un ultim lucru pe care Isus l-a spus înainte să plece de pe pământul acesta a fost ca să merg să propovăduiesc Evanghelia, să fac ucenici și să-i învăț toate lucrurile pe care Tatăl mi le descoperă mie. Nu e doar pentru cei unsprezece. Nu, este un cuvânt pentru noi toți: să mergem și să facem lucrul acesta.”
Suveranitatea lui Dumnezeu în suferință
Apostolul Pavel vede că Dumnezeu a condus circumstanțele din viața lui în moduri neașteptate cu scopul de a-L face cunoscut pe Isus. În încercări și suferințe putem să vedem care este comoara noastră. Dacă ne întristăm, înseamnă că pentru noi era mai important ca lucrurile să fie altfel.