Lună: mai 2016
O teologie biblică a învierii din morți
Credința noastră, slujirea noastră, implicarea noastră, fermitatea noastră, absolut tot ceea ce facem are la bază învierea lui Isus. Trebuie să crezi lucrul acesta și crezi lucrul acesta dacă crezi cu tărie că într-o bună zi tu vei învia din morți. Dacă nu crezi că vei învia din morți, înseamnă că Hristos nu a înviat. Foarte simplu. Învierea lui Isus nu este doar un eveniment istoric. Este aspectul care poate deveni cel mai personal și mai dulce în viața oricărui om. Nimic nu aduce nădejde în viața unui om decât această încredere în moartea și în învierea lui Isus. Omul nu are altă speranță pentru ceea ce o să se întâmple dincolo.
Unicitatea morții lui Isus
În momentul în care Isus a venit ca Mare Preot, umbrele s-au dus. Moartea lui Isus a deschis un acces proaspăt către Dumnezeu și a anulat sistemul de jertfe al Vechiului Testament și preoția. Iar când acest lucru s-a întâmplat, când Isus a ratificat Noul Legământ, Vechiul Legământ a fost abolit. În momentul în care Isus vine ca Mare Preot, El nu este doar Mare Preot, ci El este și jertfă.
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”
O zi plină de sarcini
„Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege să Îl aducă la viață pe Isus în prima zi a săptămânii. Dumnezeu este la lucru pentru ultima oară, după care Se odihnește în Hristos. În momentul în care Isus este adus la viață, planul de răscumpărare al lui Dumnezeu este, într-un anumit fel, împlinit. Împreună cu El, și noi ne odihnim atunci când credem în jertfa lui Isus. [...] Vă provoc astăzi și e o provocare pe care mi-o transmit și mie din nou și îmi aduc aminte de aspectul acesta, că un ultim lucru pe care Isus l-a spus înainte să plece de pe pământul acesta a fost ca să merg să propovăduiesc Evanghelia, să fac ucenici și să-i învăț toate lucrurile pe care Tatăl mi le descoperă mie. Nu e doar pentru cei unsprezece. Nu, este un cuvânt pentru noi toți: să mergem și să facem lucrul acesta.”
Suveranitatea lui Dumnezeu în suferință
Apostolul Pavel vede că Dumnezeu a condus circumstanțele din viața lui în moduri neașteptate cu scopul de a-L face cunoscut pe Isus. În încercări și suferințe putem să vedem care este comoara noastră. Dacă ne întristăm, înseamnă că pentru noi era mai important ca lucrurile să fie altfel.
