„Prin Saul, zis și Pavel, Cuvântul Domnului se răspândește atât la evrei, cât și la neamuri, în fața opoziției crescânde din partea celor dintâi și în favoarea din ce în ce mai evidentă a celor din urmă.”

„Cuvântul Domnului înainta și era mai răspândit ca niciodată. Când? Când oamenii sunt mândri și aroganți, plini de glorie pe dinafară, dar putrezi de viermi pe dinăuntru. Când lideri precum Petru nu au credința că Domnul a făcut astfel de lucruri în viața lor. Când biserica, cea care se roagă cu înflăcărare, îi spune unei adolescente: „Ai înnebunit? Cum să ne răspundă Domnul la rugăciuni?”. Când astfel de lucruri se întâmplă, Cuvântul lui Dumnezeu înaintează.”

„Discursul lui Petru este despre moartea și învierea lui Isus (10:39b-40). Această moarte este descrisă în mod tipic. Petru îi implică pe oponenții lui Hristos și implică blestemul spânzurării pe un copac: „L-au ucis spânzurându-l de un copac” (10:39). Ca și în celelalte discursuri, Petru subliniază că Dumnezeu l-a înviat pe Isus. Apoi apostolul continuă să explice locul important al unui grup restrâns de martori la înviere. „El nu a fost văzut de tot poporul, ci de martori pe care Dumnezeu îi alesese deja - de noi, care am mâncat și am băut cu El după ce a înviat din morți” (10:41). El vorbise deja despre martori la lucrarea lui Hristos (10:39a)
Și discursul lui Petru este despre Isus cel înviat. O caracteristică unică a predicii lui Petru este faptul că Isus chiar a mâncat și a băut cu apostolii după învierea Sa (10:41). Evanghelia după Luca este singura care consemnează acest fapt (Luca 24:41-43), iar pentru Luca trebuie să fi fost una dintre „multele dovezi convingătoare că Isus era viu” (Fapte 1:3). Polhill: „Acest accent ar fi fost deosebit de important în predicarea către neamuri precum Corneliu, pentru care ideea unei învieri trupești era un concept nou (cf. 17:18).” Dar a fost o dovadă valoroasă și pentru evrei; Longenecker: „deoarece în gândirea evreiască îngerii și aparițiile nu pot mânca și bea, fiind lipsiți de tract digestiv.””

„Petru, fără Ioan, petrece timp cu sfinții din Lida și Iafo îngrijindu-se de toate nevoile lor. Acolo, surprinzător este vizitat de Domnul și de mesageri de seamă din Cezareea. Petru este chemat în casa un centurion. Corneliu, unul care este dintre neamuri, aude despre Dumnezeu și începe să se teamă de Dumnezeu într-un mod în care ar fi trebuit să o facă un evreu. El nu se duce la templu, el nu face demersurile pe care le face un evreu. Cu toate acestea, rugăciunile și milosteniile lui, ne spune Luca, au fost primite ca o jertfă de Dumnezeu. Deși Corneliu nu L-a căutat în termenii evreiești, ai Legii, pe Dumnezeu, Dumnezeu primește într-un fel căutarea aceasta a lui Corneliu prin rugăciune, milostenii, și Dumnezeu îi trimite un înger care să îi confirme un lucru: „Corneliu, tu mă cauți pe mine, ok, dar Eu te caut pe tine. Faptul că Eu te caut pe tine e mai important decât faptul că tu mă cauți pe mine”. Și în acest text se împlinește Romani 10: Oare cum pot oamenii să audă fără ca cineva să le spună Mesajul, iar cel care era trimis să spună mesajul lui Corneliu era Petru.”

„Teologia lui Luca este că biserica se naște prin Cuvânt, este transformată prin Cuvânt și crește prin Cuvânt. Accentul evanghelistului în capitolul 6 nu este pe alegerea unor lideri, ci pe numărul ucenicilor care se înmulțea, pentru că Cuvântul înaintea. În mijlocul acestui apogeu al lucrării Cuvântului în Ierusalim apare cel mai aprins conflict la vechiul templu de până acum.

Discursul lui Ștefan se învârte în jurul templului și al prezenței lui Dumnezeu. Slava Lui nu mai este văzută în vechiul templu, ci în noul templu, pentru că se găsește în persoana lui Isus, care este Piatra din capul unghiului (Fapte 6:14).”

„„Dar Isus știa că acești oameni, care strigă, la sfârșitul săptămânii vor spune „Răstignește-L! Răstignește-L!”. El știa că oamenii ăștia care zic „Osana! Fiul lui David!”, care sunt super entuziasmați de minunile lui Isus, de ce face Isus, de cine este Isus, că Isus calcă peste toate lucrurile, acești oameni, la sfârșitul săptămânii - când, de fapt, Isus demonstrează că El nu calcă peste toate lucrurile, că El nu este în felul ăsta, că El a venit să-Și dea viața și să moară - vor spune „Răstignește-L”.”

„Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul?

Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?”

„Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști.

Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora.

Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa.

Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.”

„Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.”

„Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu.

În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu?

Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?””

„Trupul acesta și viața aceasta sunt fragile. Foarte fragile. Și ascultați, asta zice Pavel. Am fi zis: „El avea un vas cu pereți mai tari. Poate vasul acela era de argint!” Nu, ci era un vas de lut. Pentru că noi toți suntem făcuți din lut. În Romani 9-10 se vorbește despre asta și Geneza spune că noi toți am fost făcuți din țărâna pământului, din lut. Și, dragilor, asta suntem noi: lut.

Așa că atunci când pui preț pe lumea asta, gândește-te cât de ironic e și ce nebunie este să pui valoare într-un pământ și să pui valoare într-un lut, când de fapt pe ce ar trebui să pui valoare și în ce ar trebui să te investești este această Comoară, este Evanghelia.”

„Dragostea lui Dumnezeu a venit în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dat. Adică noi putem iubi, noi putem crede în Dumnezeu, ne putem iubi unii pe alții pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în inimile noastre. Și acest Duh e garanția pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu. Este acest Duh care ne face să strigăm „Tată!”, este acest Duh al înfierii, acest Duh care ne plasează în familia credinței, acest Duh care ne îndeamnă la a ne maturiza în dragostea noastră pentru aproapele și în a crede în Fiul lui Dumnezeu.”

„Noul Testament vorbește în nenumărate rânduri că Legea mozaică nu este pentru credinciosul Noului Legământ.

În momentul convertirii, nou nu mai suntem acești copii raportați la Lege, ci noi suntem copii care ne raportăm lui Hristos - o să vedem în mesajul de astăzi - prin Duhul. Dacă vrei să existe transformare în viața ta, pe de-o parte mântuire și apoi de-o parte sfințire, ai nevoie de Duhul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se descoperă pe Sine ca persoană. Pe Dumnezeu nu-L interesează să ne ofere niște litere de-astea în Noul Legământ pe care să le avem aici să le vedem. Nu, El vrea să ne descopere pe Sine. Persoana Lui ne schimbă, nu ne schimbă niște litere.

Cel care transformă, Cel care mântuiește, Cel care schimbă, Cel care maturizează este Hristos, prin Duhul.”

„Viața și relațiile noastre sunt înaintea feței lui Dumnezeu. Facem planuri, suntem oameni serioși, integri, pentru că conștiința noastră este supusă Duhului Lui, și când spunem „Da”, este „Da”. Dar suntem conștienți că planul lui Dumnezeu este peste cuvântul nostru.”

„Fericirea - împlinirea, bucuria, satisfacția, oricare ar fi terminologia pe care o folosiți - adevărată vine doar de la cei care sunt familiari cu suferința. Petru vorbește despre asta, Pavel vorbește despre asta. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă să fii satisfăcut în Dumnezeu, dacă vrei să înțelegi ce înseamnă adevărată bucurie, ce înseamnă adevărată împlinire, ce înseamnă adevărată fericire, este o singură cale: trebuie să te faci una cu suferința. Trebuie să înțelegi suferința.”

„Dragilor, ce ne povestește Pavel aici este că puterea vine prin slăbiciune, viața vine prin moarte, mângâierea prin durere, mântuirea prin întristare caracterizată de pocăință autentică. Dragilor, să nu uităm că aventura noastră către maturitate este atipică!”

„Avem intrare liberă, fără atenții, fără a da din coate, fără reciprocități, fără titluri, fără nimic. Regele Isus ne-a făcut fiecăruia dintre noi care credem în El o favoare nemeritată și suntem peste măsură de binecuvântați.
Să te rogi în numele lui Isus, dragilor, nu înseamnă rostirea unui cuvânt magic prin care poți obține ce-ți dorește inima. Să te rogi în numele lui Isus nu înseamnă o viață lipsită de suferință și încercare.”

„Pentru că Isus este singura Persoană care cu adevărat S-a smerit, este Singurul care a făcut lucrurile acestea, El este Singurul Căruia ar trebui să ne închinăm.”

„Noi vom trăi o zi în care vom vedea fața lui Isus și vom fi veșnic cu Sămânța, cu Isus, pentru că Cuvântul Lui este mai important decât neascultarea noastră. Și Pavel zice că asta nu ne încurajează la a păcătui, ci ne încurajează la închinare.”

„Puterea manifestată a lui Dumnezeu confirmă că El este singurul Dumnezeu. Uneori, ne lăsăm duși de val cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru – schimbări masive politice și economice, 5G, descoperiri medicale etc, și uităm ce îl definește pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu.”

„Răspunsul la strigătul plin de dor al fiilor lui Core își găsește împlinirea totală în ceea ce spune Ioan: „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl.””

„Ceea ce Israel nu a putut să facă, ceea ce vița aceea din vechime nu a putut să facă, ceea ce vița a eșuat să facă, acea viță care trebuia să fie o mărturie și o lumină pentru toate neamurile, nu să se laude cu experiența lor și cu statutul lor ci ca să devină binecuvântare pentru toate națiunile, ca națiunile să-L cunoască pe Dumnezeu prin ei... Ceea ce ei au eșuat, Isus a realizat, Isus a împlinit.

Și pentru că noi suntem plasați în Isus ca și copii ai Lui, noi trebuie să devenim această lumină care este dusă la toate neamurile. Și lumina aceasta poate să fie dusă la toate neamurile doar când vasul este spart. De aceea a trebuit să moară Isus. Pentru că lumina se vede mai puternic atunci când vasul în care este pusă este spart.”

„Trebuie să fugim de teamă pentru că este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne temem de El în primul rând, El să fie obiectul temerii și bucuriei și laudei noastre.”

„„Lucrările diavolului să știți că sunt în oameni, au de-a face cu oamenii, au de-a face cu un stil de viață omenesc, cu un stil de viață firesc, cu un stil de viață care este în opoziție cu Dumnezeu. Lucrările diavolului nu sunt clădiri, nu sunt lucruri fizice. Au de-a face cu terenul de bătălie care este inima noastră. Sunt autorități și stăpâniri care caută să stăpânească peste oameni. Și noi am fost eliberați de sub aceste autorități și stăpâniri.””

„Când vezi ca alții sunt orbi la păcatele lor, întreabă-te dacă nu ești și tu orb la păcatele tale. Orice ocazie de a vedea păcat în viata cuiva este o ocazie de a te analiza pe tine însuți.”

„Când Isus vorbește despre negare de sine, nu vorbește despre ea ca despre un capăt de drum, ci ca un început de drum cu El. Despre o nouă identitate cu dorințe noi.

Suferința te învață cu adevărat să ce înseamnă plăcerea și bucuria și desfătarea, în viață și în Dumnezeu. Și Isus, ca Unul care a suferit - și a suferit așa cum nu am suferit niciunul dintre noi - a înțeles foarte bine aspectul acesta al desfătării în Domnul și al plăcerii în lucrurile care sunt cu adevărat valoroase, importante și după voia lui Dumnezeu. Pentru că Isus știe lucrul acesta, El poate să te învețe și pe tine. El este Maiestrul. El poate să te învețe cum să te negi pe tine însuți, cum să te lepezi de tine însuți, dar în timp ce faci lucrul ăsta să te bucuri de noua identitate pe care o ai, de noile dorințe pe care El le pune viața ta.

Noi nu înțelegem cum să ne bucurăm de viață pentru că nu știm cine este Isus și pentru că nu Îl cunoaștem pe Dumnezeu. În momentul în care Îl cunoști pe Dumnezeu și devii o făptură nouă, ți se schimbă credința și dorințele inimii. Atunci vei ști cum să te bucuri de viață. Omul nu poate să înțeleagă viața și nu are cum să se bucure de viață fără a fi convertit și fără a avea o relație cu Isus.”

„Doar Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să-ți dea putere și capacitate de a trăi viața spirituală așa cum vrea Dumnezeu.

Dacă ai Duhul lui Dumnezeu, ai tot ce îți trebuie. De ce? Pentru că Duhul lui Dumnezeu este în acest angajament, în această dedicare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un angajament pe care l-a făcut în Trinitate de a lua acest Cuvânt de pe înseși buzele lui Dumnezeu și de a-L folosi în viața oamenilor - în viața necredincioșilor să-i aducă la viață, iar în viața credincioșilor să-i ducă la sfințire, să-i facă după chipul lui Isus. Duhul lui Dumnezeu este dedicat acestui Cuvânt.”

„Nu poți să spui: „Eu cred în Dumnezeu, dar nu și în Isus Cristos!” Pentru că Isus Cristos a venit și ni L-a descoperit pe Tatăl, a-L îmbrățișa pe Fiul și Cuvintele Sale înseamnă a-L îmbrățișa pe Tatăl, iar a-L respinge sau nesocoti pe Fiul înseamnă a-L respinge și nesocoti pe Tatăl. Atunci când auzim cuvintele Fiului, auzim de fapt cuvintele Tatălui și privind la Fiul îl vedem de fapt pe Tatăl.”

„Dacă ești deprimat sau trist sau temător sau îndoielnic învață să asculți de sfatul Domnului și bucură-te de rezultatul scontat. Nu căuta în stimă de sine, în valoare de sine. Concentrează-te pe Adevărul divin.”

„Cele mai mari probleme ale noastre nu sunt cu lucrurile care vin din exterior, ci cu lucrurile care vin din interiorul nostru. Isus zice: „Nu lucrurile care vin din afară strică pe om, ci ceea ce iese din interior - aceea strică pe om.” Regele Isus este cel care aduce rezolvarea păcatului. Este singura soluție. El este singura scăpare, El este singura Cale, El este singurul care poate să îndrepte viețile noastre, singurul care poate să rezolve comportamentul nostru exterior prin rezolvarea problemelor noastre interioare.”

„Când trăim așa cum credem că este drept în ochii noștri, ajungem sa trăim un mutant spiritual.

Hristos îndepărtează haosul și mlaștina religiei drepte în ochii oamenilor. Doar El. El oferă adevărata religie revelată. El oferă lideri dăruiți bisericii Sale, pasionați de El, conduși de dorința de a face voia Lui. Tot El îndepărtează haosul consecințelor păcatelor noastre. Păcatele noastre au consecințe, să știți. Iar unele sunt ca spinii, încurcate, parcă nu le mai poți descurca. Dar El este acela care aduce lumină în întunericul vieților noastre și El pune capăt istoriei păcatului și face toate lucrurile noi. A Lui să fie slava!”

„Dacă nu te vezi un păcătos notoriu, mesajul acesta nu este pentru tine. Dacă nu te vezi un păcătos notoriu, înseamnă că nu ai nevoie de un Dumnezeu care să te răscumpere. Evangheliștii spuneau că Isus a venit să mântuiască ce era pierdut și păcătos. Dacă nu te vezi pierdut, dacă nu te vezi păcătos, mesajul acesta (de fapt, întreaga Scriptură) nu este pentru tine.

Dragilor, aceste relatări pe care ni le oferă autorul în această carte nu sunt despre eșecurile sau despre aventurile amoroase ale lui Samson. Dacă ne uităm în felul acesta la text, o facem greșit și trebuie să ne corectăm cel puțin hermeneutica textului. Știu că dacă ne uităm în felul acesta ne reparăm stima noastră de sine, ajungem să ne simțim mai bine, nu suntem chiar așa de răi, Dumnezeu poate să ne folosească și pe noi. Dar nu cred asta a fost intenția lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu a vrut să ne ofere aceste 3 capitole pentru a ne oferi nouă mai multă încredere în sine sau stimă de sine. Dumnezeu a vrut mai degrabă să ne arate frumusețea istoriei Sale de răscumpărare, să ne demonstreze că putem avea încredere în promisiunile Sale, nu în noi înșine. Și asemenea lui Samson, după cum spunea autorul epistolei către Evrei, să obținem și noi o înviere mai bună și astfel să fim făcuți desăvârșiți, perfecți. Asta a fost intenția lui Dumnezeu. Să ne ofere un astfel de text și să vedem cât de păcătoși suntem noi, cât de dependenți suntem de Dumnezeu și ce Dumnezeu mare avem. Și promisiunile pe care El le-a făcut sunt promisiuni în care trebuie să ne încredem.”

„Uneori acționăm în grabă și facem promisiuni pripite dar în ciuda tuturor acestor lucruri Dumnezeu este îndurător, însă noi suntem responsabili pentru acțiunile noastre și cred că putem învăța din situațiile trecute pentru a fi mai înțelepți pe viitor. Cum ar trebui să vorbim cu Dumnezeu? Ce promisiuni ar trebui să-i facem?”

„Ghedeon ne arată, din păcate, ce înseamnă o slujire coruptă față de 2 stăpâni: Dumnezeu și propriile interese. Iar, din păcate, în cazul lui, finalul este idolatrie.

Vedem în această relatare despre Ghedeon doi Ghedeoni: unul care este temător și dependent de Dumnezeu și care Îl slujește cu credință, iar în a doua parte vedem un Ghedeon arogant, independent, care se bazează pe puterea lui și slujește propriilor interese.

Isus este Adevăratul Eliberator și care face lucrarea Tatălului cu integritate și fără șovăială. Isus vine și face lucrarea Tatălui de la A la Z. În loc să se răzbune, în loc să cheme legiuni de îngeri, El înfăptuiește tot ce trebuia să înfăptuiască. Isus nu slujește cu jumătăți de măsură și nu-și caută propriile interese, ci face voia Tatălui. Ceea ce Ghedeon n-a putut să facă și în lucrarea în care Ghedeon nu a fost perseverent, Îl vedem pe Isus, adevăratul Ghedeon, care face lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Și Isus, de la început până la sfârșit, a fost dependent de Tatăl Lui în tot ceea ce a făcut. Acesta este modelul nostru. Isus ne redă ceea ce Ghedeon n-a putut să facă.

Ghedeon este o avertizare pentru fiecare dintre noi. Putem să avem credință adevărată, să fim implicați în lucrarea lui Dumnezeu, însă cu toate acestea să fim conduși de agenda noastră și să ne purtăm în moduri care de multe ori strică scopurile lui Dumnezeu. Întrebarea este: ești tu 100% pentru Împărăția și scopurile lui Isus?

Pune-ți credința în Isus, care a îndeplinit în totul lucrarea Tatălui. Probabil că acest ecou al Aceluia care vine să împlinească lucrarea Tatălui de la început până la capăt este momentul crucii, când spune: „S-a sfârșit. Am isprăvit ce trebuia să isprăvesc. Lucrarea Tatălui am împlinit-o.” Și a împlinit-o, pentru că eu și cu tine nu o putem împlini, nu o putem împlini în niciun fel. Ghedeon este exemplul perfect că nu putem împlini. Dumnezeu este Cel care poate să ne dea har și Duhul Lui este Cel care poate să intervină în viața noastră și să facă să facem lucrările Tatălui. Dar, înainte de toate, trebuie să-ți pui credința în Isus, pentru că El este Cel care a isprăvit. Trebuie să te pocăiești și să crezi în Isus.”

„„Dacă vă întreb: "La ce vă gândiți când vă gândiți la un dependent?", probabil vă vine în minte o imagine repulsivă, la unul cu o pungă, din canal, sau la un bețiv notoriu. Dar din perspectiva Bibliei, întrebarea este: Ce conduce inima ta? La ce te lupți tu să spui nu?””

„Cum știu că am avut parte de lucrarea de răscumpărare a lui Cristos și că acum nu mai aparțin domeniului sclaviei față de păcat și al vrăjmășiei față de Dumnezeu, adică nu mai aparțin lumii? Prin lucrurile pe care le iubesc și cărora mă dedic. Observați că această perspectivă nu se concentrează pe comportament, ci se concentrează pe inimă, pe rădăcină, pe ceea ce iubesc. Și acea dragoste se va manifesta în exterior potrivit cu obiectul dragostei ei, se va manifesta în exterior prin roade care sunt în acord dragostea din inimă.”